SPTEMBRIE 2014- ÎNTÂLNIREA PROMOȚIEI 1974, LA ANIVERSAREA A 40 DE ANI DE LA ABSOLVIREA ȘCOLII!

PROMOȚIA JUBILIARĂ „TUDOR VLADIMIRESCU” A ȘCOLII MILITARE DE OFIȚERI ACTIVI DE AVIAȚIE „AUREL VLAICU” LA ANIVERSAREA A 40 DE ANI DE LA ABSOLVIRE – 1974-2014!

 

”Am avut bucuria să particip la un eveniment (i-aș zice, mai degraba, sărbatoare) din viața tatălui meu: întâlnirea, după 40 de ani, cu foștii săi colegi de Școală Mliitară. Nu știu cum s-au simțit ei, dar mie mi s-a părut, încă din primele momente ale revederii, un spectacol induioșător: bărbați în toată firea, strângandu-se în brațe, verificând uneori numele trecute pe ecusoanele din piept și reamintindu-și chipurile din tinerețe ale colegilor, trecând cu entuziasm de la unii la alții, cu un zambet care le lumina tuturor ochii. Am avut impresia că oamenii ăștia, uniți de o experiența unică (Școala Militară nu e una oarecare…), s-au intors pentru o zi la starea de grație a tinereții lor, a primelor zboruri, a emoțiilor uriașe, dar și a convingerii că și-au ales cea mai frumoasă meserie din lume.”

 

            Sunt cuvintele scrise la doar o zi de la evenimentul amintit de către doamna Geanina Onofrei Cormoș, fiica colegului nostru Constantin Onofrei pe pagina ei de facebook, alături de zecile de poze pe care le-a realizat ca martor ocular a bucuriei debordante care i-a cuprins pe toți participanții la întâlnire, odată ce au pășit pe poarta  Școlii Militare de Ofițeri Activi de Aviație „Aurel Vlaicu” (ATUNCI!)  de la Boboc, județul Buzău, ASTĂZI -„Școala de Aplicații a Forțelor Aeriene”.

Întâlnirea realizată în acest an, la 12 septembrie a fost inițiată și gândită cu peste un an de zile înainte, de câțiva dintre colegii noștrii de promoție, în desele convorbiri telefonice realizate din dorința de a ne regăsi colegii, de a le cunoaște locurile actuale de domiciliu, numerele de telefon și, de ce nu, de a lua legătura cu toți cei aflați în viață pentru proiectata aniversare a 40 de ani de la absolvire.

Așa au debutat discuțiile cu Dan Buzescu, cu Radu Nicolae-Nae, cu Chiș Dorel, cu Mătase Adrian,cu Dan Dinoacă și alții prin 2012, continuate apoi pe teme lărgite, cu majoritatea celor care, dorind să fie de ajutor, și-au făcut timp să-și caute agendele telefonice, să reînnoade contactele și să transmită „din om în om” datele care au ajuns la subsemnatul, mai ales după ce i-am informat pe fiecare dintre convivi că intenționez să scriu o carte despre promoția noastră!

Vreau să specific dintru început că absolut toți interlocutorii cu care am reușit să port o convorbire telefonică și-au manifestat bucuria și interesul pentru revederea de 40 de ani a promoției!

Și așa au pornit toate preparativele are au avut un dublu scop: pe de o parte colectarea de date personale (biografii) și fotografii ale tuturor colegilor din promoția de naviganți pentru proiectata carte, și pe de altă parte, constituirea bazei de date cu adrese, numere de telefon, adrese de email ale colegilor care să faciliteze contactele comitetului organizatoric de la Buzău, cu fiecare coleg. Specific , referitor la cartea proiectată, că nu m-am gândit să extind aria căutărilor mele și asupra colegilor navigatori, deoarece din întreg colectivul de navigatori, aveam contacte mai apropiate doar cu Vali Rublinceanu și-n rest nu mai știam nimic despre ei!

 Odată cu debutul primăverii anului 2014, s-au intensificat contactele dintre noi, adăugându-se și alte nume la așa numitul comitet organizatoric, care, deși ad-hoc constituit, l-a avut ca manager pe Marcel Smoleanu și colaboratori pe Ionel Palamiuc, Radu Nicolae, Vasile Tănase, Nicolae Marin, ajutați în teritoriu de Chiș Dorel, Mătase Adrian, Dan Dinoacă, Rublinceanu Vasile (pentru colegii navigatori, îndeosebi) și subsemnatul. Evident că au existat și sincope și uneori, neconcordanțe în acțiuni, dar , până la final a fost stabilită data desfășurării întâlnirii cu aproape două luni înainte, s-a stabilit modul de colectare a fondurilor (cu aportul remarcabil a lui Ionel Palamiuc)  s-au informat toți doritorii –participanți, au fost stabilite locația și sumele necesare, așa încât, la 12 septembrie a putut debuta , spre bucuria generală, întîlnirea colegilor, la care au aderat cu bucurie și absolvenții secției nenaviganți!

Un punct important al aniversării noastre a fost și realizarea listei invitaților și anunțarea acestora; din păcate prea mulți dintre foștii noștrii lectori, profesori, instructori, comandanți și-au încheiat umblarea lor prin lume, ceea ce a făcut ca această listă să numere doar 12 persoane (asta și datorită faptului că unii dintre instructorii noștrii nu au putut onora invitația din motive obiective!). În paralel cu toate aceste activități s-a derulat și munca la cartea care a devenit între timp „MONOGRAFIA PROMOȚIEI 1974-NAVIGANȚI A ȘCOLII MILITARE DE OFIȚERI ACTIVI DE AVIAȚIE AUREL VLAICU DE LA BOBOCU” , beneficiind de aportul substanțial a tehnoredactorului Adian Mătase și de ajutorul necondiționat al colegilor Radu Nicolae, Chiș Dorel, Dan Dinoacă, Dan Buzescu, Tănase Vasile, Palamiuc Ionel, astfel că la începutul lunii august lucrarea a fost încheiată și tipărită cu sprijinul altruist al colegului nostru Gl.Fl.Aer.(r) Toma Dumitru. În paralel am realizat și o colecție de albume fotografice de la majoritatea colegilor de promoție, transpusă pe suport magnetic, iar Gl.lt.(r) Croitoru Constantin-Nae a realizat insigna comemorativă a evenimentului.

Cu cât se apropia data de desfășurare a evenimentului, nerăbdarea tuturor creștea, odată cu stresul organizatorilor , care se întrebau neâncetat dacă au reușit să acopere toate problemele și dacă totul este pus la punct!

Și a venit în sfârșit și dimineața însorită a zilei de 12 septembrie 2014, când în parcarea din fața intrării în școală, au început să sosească începând cu ora 9.00, primele mașini cu numere de Buzău, apoi de București, de Constanța, de Vrancea și de Timiș- veneau colegii din toate colțurile țării , ca și în urmă cu 40 de ani! – doar că atunci au ajuns la școală cu trenul!

Primisem de la Jony-Bombă, alias Ionel Palamiuc, un tabel cu participanți și invitați, în scopul realizării unor ecusoane indispensabile unei revederi după 40 de ani de la absolvire, și mare mi-a fost bucuria când am realizat că ecusoanele aduse de mine au fost insuficiente, că ne-au onorat cu prezența lor un număr de peste zece colegi care nu figurau pe tabelul inițial! Așa că pot spune cu mâna pe inimă că am avut o prezență aproape de nivelul așteptărilor inițiale!

 A venit Andronic State Țuțui-aviatorul-pictor-meditator, Florin Stavarachi și Nenică Corneciu, a venit Gore Stan și Marius Niculescu, Constantin Vasile-Scandal și Florică Burfă, a venit Dan Dinoacă și Nicolae Costache, Sile moldoveanu și Mihai Bălașa, Dan Petrovici și Gelu Prodan…ca să mă refer doar la câțiva din cei care nu-și anunțaseră prezența inițial.

Ne-am privit , ușor surprinși să constatăm cât de puține sunt trăsăturile fizionomiei care ne mai amintesc de cel din fața noastră și-apoi plăcut impresionați de faptul că nu ne-am schimbat chiar atât de mult și că încă ne mai aducem aminte nume și chipuri și fapte și întâmplări care s-au petrecut acum 40 sau 41 sau 42 de ani în încinta școlii sau pe aerodromurile unde am zburta împreună! Și așa cum scria Geanina mai sus, bucuria revederii a umplut toate chipurile și toate inimile, legate de cea mai frumoasă perioadă din viața noastă de aviatori – cei trei ani trăiți în școala miitară. Ne-am adunat în fața fostei intrări principale a clădirii școlii și parcă nu ne mai săturam privindu-ne, strângându-ne mâinile, îmbrățișându-ne și evident, recunoscându-ne cu multă bucurie și cu voie bună. Oricât încercau organizatorii să scurteze acest moment și să ne adune în sala de festivități, acest moment unic prin trăirile lui s-a prelungit nespus de mult și a provocat o oarecare perturbare în desfășurarea ulterioară a întîlnirii noastre de la Școală.

Ne-am tot îmbiat și poftit spre sala de festivități unde ne așteptau gazdele-comandantul împreună cu ofițerii din comanda școlii- și ne-am împânzit prin sala vastă în care, cu 40 de ani mai devreme fuseserăm adunați, la sfîrșit de lună martie, pentru a ni se citi repartizările pe categorii de aviație, la începutul perioadei de zbor a anului trei!

Însoțiți de soții, copii și nepoți (cîți au fost!) ne-am așezat pe scaune și-am continuat sporovăiala până când a început momentul festiv al reuniunii noastre și cînd , disciplinați sau mai puțin disciplinați , am acordat importanța cuvenită celor prezenți!

A urmat apoi momentul gazdelor noastre, când am aflat câteva date despre evoluția învățământului militar de aviație din ultimii ani, structura acestuia, principalele activități ce se desfășoară în școală și complexitatea organizării școlii de aplicații, după care gazdele s-au retras , lăsându-ne să ne bucurăm deplin de prezența fiecăruia dintre noi.

 „Dirigintele” promoției noastre a fost domnul General de Flotilă Aeriană în rezervă Stan Aurel, fost instructor de-al nostru pe vremea anului III, fost apoi comandant al școlii, actualmente președintele Filialei Buzău a asociației ARPIA. Înainte de citirea catalogului, într-un scurt cuvânt introductiv au fost prezentați colegii noștrii decolați prea de timpuriu la „Escadrila din Ceruri” ( 27 de piloți din care 10 decedați în evenimente aviatice), pentru care s-a păstrat un scurt moment de reculegere. A urmat apoi citirea catalogului, moment în care fiecare coleg, ridicat în picioare, a fost aplaudat de întrega asistență, iar absenții … n-au putut fi aplaudați!  Domnul general a fost secondat la microfon de colegul nostru General Locotenent în rezervă Croitoru Constantin-Nae, de Generalul de Flotilă Aeriană în rezervă Toma Dumitru și de fostul Director ROMATSA, Comandorul în rezervă Jan Poenaru ca reprezentant al navigatorilor. Marcel Smoleanu a anunțat desfășurarea în continuare a programului pentru prima parte a zilei și pentru  partea a doua, care a inclus și masa afestivă în stațiunea Sărata Monteoru.

La încheiera activității din sala festivă au fost distribuite cartea „Monografia Promoției” și insigna comemorativă apoi a urmat momentul fotografiei de grup pe scările din fața clădirii. Au urmat apoi vizita făcută la hangar și în spațiul expozițional amenajat special pentru aceasta, și masa de prânz, servită în clădirea fostei popote a instructorilor. Ne-am bucurat de momente de relaxare și de aduceri aminte , la o ciorbă și-o friptură, stropite cu o țuică de Buzău și vin de Pietroasele, prefigurând ospățul care urma să aibă loc seara, la Monteoru. Am reînnodat povești și amintiri, retrăind momente amuzante sau mai serioase, din vremea școlii și ne-am reîncărcat bateriile cu glume din viața trăită la Bobocu.

În parcarea din fața școlii ne-am despărțit și ne-am luat rămas bun de la cei câțiva colegi care, din motive obiective, s-au îndreptat spre casele lor aflate la Buzău sau mai departe, neputând participa la seara festivă. Evident că, așa cum promiseserăm în sala de festivități, ne-am luat din nou angajamentul organizării unei noi revederi, dacă nu mai devreme, atunci cel mai târziu peste cinci ani, adică în 2019!

Și întîlnirea noastă a continuat la Complexul Hotel Cazino, de la Sărata Monteoru în după amiaza zilei de vineri, 12 septembrie! Am avut din nou prilejul să ne adunăm la o poveste și la o glumă, pe grupuri sau „găști” cum le-am numit noi, în plăcutul spațiu de agrement din zona hotelului, unde vreme de vreo trei ceasuri sau schimbat vorbele și convivii, ajungând să ne vedem cu toții, pe rând, să ciocnim un pahar de bere, vin sau alte licori mai sofisticate, așa cum a fost wiky-ul oferit de Vasile-Scandal (Constantin Vasile pe numele lui) ajuns cu bine pe ultima sută de metrii la revederea colegilor! Nici n-am avut vreme să realizăm trecerea timpului, că a și trebuit să schimbăm ținutele și să răspundem invitației gazedelor de a pofti în incinta restaurantului  unde ne așteptau mesele frumos și îmbietor aranjate pentru festinul ce urma să înceapă! …

Mă voi opri aici cu destăinuirile legate de ospățul ce a urmat, vrând să-i fac geloși pe cei care, din motive de ei cunoscute, nu au participat la festin și lansând invitația pentru viitoarea noastă reuniune, pentru toți colegii în viață, spunându-le doar că a fost o revedere plină de bucurie, o reâmprospătare a amintirii faptelor trăite împreună pe vremea școlii și o încărcare a bateriilor pentru toate zilele și anii ce îi vom mai trăi!

Eu personal nutresc speranța că ne vom aminti cu multă plăcere această aniversare și ne vom dori repetarea ei, și nu peste cinci sau zece ani, ci  poate chiar peste un an! Nu fac pronosticuri și nici nu vreau să impun a se lua o hotărâre acum, dar , pornind de la dicuțiile de la masa festivă cu cei mai mulți dintre  colegi, mi-am propus inițierea acțiunii „Reuniunea promoției în 2015!” și sper că toți cei care doresc , vor subscrie și se vor prezenta la data și locul pe care-l vom stabili de comun acord!

În asentimentul celor mai mulți dintre colegi exprim mulțumirile mele organizatorilor acestui eveniment pentru frumoasele momente trăite împreună , buna organizare și coordonare a acțiunii și fac aprecierea că a fost o reuniune pe deplin reușită și care a dus bucurie în sufletele tuturor colegilor și a celor care i-au însoțit!

La revedere, dragi colegi! Pe curând, în anul 2015!

Comandor în retragere Lupea Ștefan

Timișoara

 

CU CELULA, LA ATAC … PRINTRE DEALURI!

LA ATAC!… PRINTRE DEALURI!

    • FRÂNĂ, FLAPS, FAR, AP CUPLAT, aprobați decolarea cu forțaj total, formației !

    • Aprob!

    • Cuplăm!!!Mă uit la stânga cu coada ochiului, în timp ce împing hotărât maneta de gaze peste prag, în forțaj total. Văd zvăcnirea avionului lui Miki, simțind simultan cum sunt presat în scaunul meu , la cuplarea forțajului. Avioanele, legate parcă de o sfoară invizibilă, se lansează spre capătul îndepărtat al pistei, iar eu îmi scutur ochii în vibrațiile roților, peste cadranele de la bord. Mă uit doar din rutină, știu că totul este în ordine, ca de alte atâtea sute de ori în decolările de până acum! Am masca ușor lăsată peste buza de sus și ochelarii de soare strânși de casca de zbor îmi apasă pe șaua nasului: iar o să-mi rămână urma roșie până târziu după amiază pe coama nasului! Deja suntem cu botul sus, urcând spre vest, spre locul virajului „unu plus doi”. Bag trenul, apoi flapsul și-l aud pe Miki:
    • Decuplăm! – și-n momentul următor decuplez forțajul și-i zic:
    •  Decuplat, totul normal!
    • Tren, far, flaps escamotat, decuplat forțajul, formația! transmite Miki către   conducătorul de zbor la ștart.
    •  Confirm, continuați spre radiofar.
  •  Aprob la 1500m formației, ne spune și Cornel, din cutia lui cu ecrane de la SDA.

„O zi frumoasă”-mi zic în gând, uitându-mă de jur împrejur după binecunoscutele repere de pe solul bănățean care înconjoară Timișoara. Ușoare urme de nori pe la 2000 de metri, albi și pufoși , prefigurând parcă norii voluptoși ce se vor dezvolta mai spre amiază,  scuturându-ne la înălțimea turului de pistă, iar mai sus, creind labirinturi prin care ne vom fugări în zonele de lucru, la luptă aeriană! Deja zburăm printre nori și simt plăcerea care mă cuprinde oridecâte ori am ocazia să „ călăresc norii”- am lăsat un interval mai mare între mine și Miki ca să-mi pot savura „vata pe băț” înfiptă-n vârful tubului PITOT!

Ne ducem spre Bihor să-l căutăm pe Nenea , surghiunit într-un Punct de Comandă de Divizie Mecanizată, undeva la nord de Crișul Repede, prin pădurile de pe Muntele Șes. A plecat acolo de vreo două zile și a apucat să ne dea un telefon ieri, să ne spună câte ceva despre locul unde se găsește.  Primind o hartă 1:25.000 de la biroul Operații, am reușit să găsim un loc pe hartă, dar… cum o fi confruntarea dintre hartă și teren, numai Dumnezeu știe! Io mi-am asumat sarcina descoperirii corturilor printre coamele munților iar Miki va conduce „atacul!”. Am zburat destul de mult prin zona de la Vadul Crișului și spre Zalău, de la Aleșd, așa că m-am cam dumirit despre locul unde ar putea fi Nenea, doar că… mai trebuie și ochi buni să nu ratez coama aia de deal!

  •  Aprob trecerea formației pe canalul 7 și legătura cu punctul, – îl auzim pe Conel în    căști!
  • Trecem pe șapte, zice Miki, și execut mașinal comutarea canalului la stația de radio.
  • 701, control!
  • Te aud norml, 501.
  • Sunt 501 cu formația, la 1500m, pe 30 de grade, le spune Miki celor de la ecranele IOC  din Punct!
  • Sunt MASA, confirm. Uracți la 4000, pe 30 de grade cu 700 la oră.
  • Confirm, la 4000 m cu 700 la oră. Hai să urcăm Fane, c-avem treabă! îl aud zicând pe Miki.Mărim turajul și punem avioanele în ușoară pantă de urcare- nu trebuie să ne grăbim că poate „mecanizații” n-au mâncat încă micul dejun! Mi-am adus avionul aproape „bot la bot” cu al lui Miki, da la un interval apreciabil, să mă pot bucura de priveliște! Soarele aflat în dreapta noastră aruncă raze de soare peste ponoarele munților și fuioare de umbră peste văile domoale , proiectând spre noi un peisaj de basm, de care nu mă satur niciodată în zborul meu spre nordul Transilvan! Înghit imginile familiare de acum, căutând orașele, văile apelor și piscurile cunoscute ca de fiecare dată când vreme bună îmi permite să văd locurile dragi: Ineu, Salonta, Oradea,  apoi Câmpenii, Abrudul, Brad, Alba Iulia, Zlatna, Deva, Valea Mureșului de la Aiud până la Deva, Arieșul, coama Apusenilor retezată de budozere, apoi Clujul și Crișurile…

    Acum mă uit după Salonta și după Oradea, după Crișul Repede și barajele de pe vale, că ne apropiem de zona de luptă!

    Mai avem câteva minute de contemplare după care va trebui să „radiografiez” terenul în căutarea reperelor stabilite. Nenea ne spusese că se vor afla probabil chiar la nord de satul Borod,  la confluența a două creste  orientate una vest-nord – vest și alta nord – vest către sud – est, în apropierea cătunului Serani, iar arcul format de ele este mărginit la vest și la nord de o pădure nu prea deasă. Corturile s-ar putea să fie chiar la lizieră, iar mașinile , mascate cu plase, vor fi răspândite printre copaci. Și ne-a mai promis că va încerca să ne dirijeze, dacă vom reuși legătura cu stația lui Andronache, pe canalul 1.

    Toate bune și frumoase, dar…care-s coamele!? Ajunși la Alejd , am virat dreapta spre serpentinele de la granița dintre județele Bihor și Cluj, iar la verticala lor , Miki a intrat în viraj pe stânga hotărît, că abia am reușit să-l „țin” în ochi!

    Coborând ușor și stând la vreo 100m de Miki, mă uitam după creste, drumuri, păduri  încercând să vad cu 10 kilometri mai înainte!  Căutam un cătun izolat între dealuri și păduri.

  • Trecem pe unu, îmi transmite Miki, și imediat comut stația radio pe canalul     indicat.
  • 701, control radio!
  • Normal, 701! Uitându-mă spre orizontul îndepărtat format de coamele golașe ale munților ( dar parcă mai mult dealuri, nu munți!) mă surprinde o sclipire de cristal pe coama unui deal, undeva spre ora 11 față de direcția de deplasare a noastră, și-i strig lui Miki (deși nu era cazul, că doar radioul era pe volum maxim!):
  • Cred că i-am văzut, în față la vreo 10 km, stînga, lângă drumul ăla de sub pădure! Redu și nu mai coborâ,  să nu ne vadă până trecem de ei!

-         Confirm, da io nu-i văd!

-         501, sunt VADU, unde sunteți?

-         Ne-apropiem de tine, VADULE, sunt 501.

-         Nu coborâți sub 1000m. Vă aștept. …Daaa, v-am văzut, bravo măi! Ne-ați găsit.  Veniți la verticală, apoi…Puteți ataca,  cum vă convine.

  •     Confirm, intrăm în tur de poligon.
  •     Vedeți că aici cota maximă este 789 de metri!
  • Confirm! Hai Fane aproape, să-i scuturăm nițel! Trecuserăm deja de coamă și acum ne pregăteam de atac. Miki stabilise direcția de atac pe cap 30 de grade, venind dinspre capătul sudic al văii, spre drumul paralel cu pădurea, unde se găseau cele două corturi mari și câteva mașini văzute printre copaci. 

Dinspre soare, unde ne aflam acum pe latura mare a turului, cum ar veni, văd mai bine toată desfășurarea de forțe și mijloace a Punctului de Comandă: două corturi de comandament la liziera pădurii, dincolo de drumul de care și căruțe, și alte cîteva corturi de grupă, un cort cu copertină și cu mese acoperite cu fețe albe, bucătăria de campanie fumegând ușor undeva mai spre capătul dispozitivului și cîteva mașini care se disting bine acum, luminate de soarele ridicat bine spre zenit. Tot dispozitivul are forma unui arc de cerc format de cele două drumuri care se unesc undeva la nord-est, chiar sub piscul cel mai înalt al coamenlor. Cred că cei care au ordonat dispozitivul au vrut să se bucure de priveliște și de soare, nu să ascundă tărășenia de frica atacurilor aviației! Or noi, tocmai asta trebuia să facem: să atacăm un punct de comandă aflat în dispozitiv!

 Cum valea era destul de largă spre sud și golașă, vizibilitatea spre coamă foarte bună, și cum eram dornici de senzații tari, după ce am trecut de traversul lor, am coborât spre vale, ne-am așezat bine pe planuri și-am pus botul spre piscul lîngă care se afla cel mai nordic cort. Vedeam crestele deasupra noastră în stânga și în dreapta și noi urcam spre vârfuri!

  • Sută la sută. …cuplăm! Șiiiii trageeeeem! Simultan cu mâna stângă dusă cu maneta de gaze în față apoi cuplarea forțajului și trasul manșei spre înapoi! Bubuim printre pereții văii și izbucnim în sus chiar peste corturile expuse spre sud, cu mesele acoperite de fețe albe (cearceafuri!??) peste care hărțile se învălmășesc ridicate de suflul bubuiturii forțajelor!
  • Măăăiiii, țipă-n microfon Nenea, i-ați băgat sub mese!  ….Nu știu cum o să-i potolesc! Îs porniți rău pe voi. Vă zic Huligani!
  • Lasă-i Nene, că și așa nu prea știu cum e cu atacurile aviației! Dă-le o țuică și               spune-le că n-am fost noi! Mai venim odată, da mai domol!
  • Bine, la orizontală, nu-i mai speriați cu forțajul!
  • Venim din nord!
  • Confirm!Am făcut un „standard” și-am venit pe 210 grade, din nord-est,  trecând în formație „de paradă” și salutându-i din planuri. Nu știu dacă ne-au răspuns sau nu la salut aruncându-și caschetele în aer, dar ne-am făcut că am primit salutul și am mai trecut odată de la est la vest, îndreptîndu-ne spre casă.
  • Am terminat, Nene, megem spre casă. La bună vedere.
  • Confirm, ne vedem acasă! – ne-a răspuns surghiunitul de Nenea, nevoit să doarmă-n coșmelia lui Andronache pe coclaurile bihorene, trei nopți la rând, ca să facă legătura cu aviația la atac!.Ne-am ridicat spre înălțimi, la 4000 de metri, cum cerea traiectul de întoarcere, am revenit pe canalul 7 și-am intrat în legătură cu punctul nostru de comandă, dar ne-a răspuns Tășnadul, (cred că a fost colegul nostru Hotcă, deși nu i-am auzit demult glasul!) aflat mai aproape de noi:
  • Continuați pe cap 170 de grade, la 4000 de metri, formația 501!
  • Confirm – i-a răspuns Miki, preocupat de acum să fie în litera legii, că de- ajungeam la analiză și nu voiam să fim subiect de discuție!

    Am lărgit din nou formația și, așezat pe partea stângă, admiram peisajul descoperit sub pâlcurile de nori tot mai dese pe măsură ce ne apropiam de Mureș. Roșia Montană își expunea goliciunea rasă cu buldozerele, apoi haldele de steril de la Brad, coama Uiorului, Cetatea Devei și maiestuosul râu cu „torchituri” (vorba lui Nea Mărin!) curgând liniștit spre vest ne arată că nu mai avem mult până acasă! După ce-am trecut râul Mureș, punctul de comandă ne-a dat aprobare să ne îndreptăm spre Lugoj, și de acolo direct la aterizare, că mai aveam încă multe de înfăptuit în ziua de zbor care ni se deschidea înainte. Mult prea repede s-au derulat toate celelalte etape și-am pus roțile, pe rând, eșalonându-ne la „fabrică” să nu ne urcâm unul pe altul pe panta de aterizare. Încă o misiune încheiată cu succes de celula noastră adhoc constituită, chiar dacă nu zburam în aceeiași escadrilă, dar fiind o zi de aplicație pe unitate, s-a putut! .

     

    Protagonişti au fost: Mr. Lupea Ştefan-Fane, Mr. Veress Nicolae-Miki, Mr. Uritescu Ioan-Nenea, Cpt. Potârcă Cornel-Cornel din Regimentul 93 Aviație Vânătoate. Anul-1986.

     

    Consemnat de Cdor.rtr. Lupea Ștefan

    Timișoara la 12 oct.2014

INTALNIRE

In data de 26.09.2014, orele 17.00, la Restaurantul GENESA, de pe str. I.I. de la Brad ( fostul magazin BJATM) are loc intalnirea aviatorilor militari din Timisoara. Cei intersati sa participe, sa aiba asupra lor suma de 40 lei pentru masa si muzica.

persoane de contact.

Iosif Grigoriu :0729 109 952

Simion Vasile: 0721 190 692

ANUNT

Urmare a vizitei d/nei Măginean, preşedintele  ARPIA filiala Torino, în zilele de 12 si 13 septembrie vor fi organizate o serie de activităţi după următorul program:

ZIUA DE 12.09.2014

09.30-13.00 vizită la Mânăstirea IZVORUL LUI MIRON, complesul turistic VALE LUI LIMAN,

13.00-16.00 vizită la Muzeul TRAIAN VUIA şi complexul turistic SURDUC

16.00-18.00 întoarcerea la Timişoara

ZIUA DE 13.09.2014

08.00-15.30 vizitarea zonei turistice CLISURA DUNĂRII, inclusiv plimbarea cu ambarcatiune pe dunăre în zonele CAZANELE MICI şi CAZANELE MARI

15.30-19.00 întoarcerea  la Timişoara

Pentru cei interesaţi informam că deplasarea se va face cu autoturisme proprii, fiecare participant sa aibă banii  pentru plata transportului, cheltielilor curente personale şi plata ambarcaţiunii care poate fi de minim 25 lei de persoană.

Maimulte informaţii se pot obtine de la presedintele ARPIA filiala Timişoara

COMEMORARE LOCOTENENT HENCZ ȘTEFAN, LA 40 DE ANI DE LA TRAGICA TRECERE ÎN NEFIINȚĂ!

40 DE ANI DE LA DECOLAREA SPRE „ESCADRILA DIN CERURI”.
VINERI 4 IULIE 2014 SE ÎMPLINESC 40 DE ANI DIN ZIUA ÎN CARE ȘTEFAN A DECOLAT SPRE CERURI, SFÂRȘINDU-ȘI ZBORUL TINEREȚII LA NICI 23 DE ANI. ÎN ZIUA DE 4 IULIE 1974, DECOLÂND ÎN CELULĂ CU COLEGUL LUI CARZOL IULIAN, A AVUT NEȘANSA CA LA DECUPLAREA FORȚAJULUI SĂ SE PRODUCĂ O DEFCȚIUNE, CARE A FĂCUT SĂ SCADĂ PUTEREA MOTORULUI ȘI IMPLICIT, SĂ SE REDUCĂ VITEZA DE ZBOR, AVIONUL FIIND APROAPE NEPILOTABIL. CU ULTIMELE RESURSE DE VITEZĂ, ȘTEFAN A ÎNCERCAT SĂ CONDUCĂ AVIONUL ÎN AFARA ZONEI LOCUITE A CARTIERULUI FRAIDORF DIN SUDUL ORAȘULUI TIMIȘOARA, CATAPULTÂND ÎN ULTIMA CLIPĂ. DAR ÎNĂLȚIMEA PREA MICĂ ȘI AVIONUL ÎNCLINAT SPRE DREAPTA, AU FĂCUT CA ACȚIUNEA SĂ FIE INUTILĂ, PILOTUL DECEDÂND LA IMPACT CU SOLUL.
LA INIȚIATIVA COMANDORULUI (r) VALENTIN CARRA , ASOCIAȚIA AVIATORILOR TIMIȘOARA ÎMPREUNĂ CU BISERICA ORTODOXĂ PAROHIA FRAIDORF, CU SPRIJINUL STATULUI MAJOR GENERAL, A MITROPOLIEI BANATULUI, STATULUI MAJOR AL FORȚELOR AERIENE, BRIGĂZII 18 INFANTRIE, BAZEI 71 AVIAȚIE ȘI ESCADRILEI 712 ELICOPTERE GIARMATA, COMEMOREAZĂ ACEST EVENIMENT PRIN DEZVELIREA UNEI PLĂCI COMEMORATIVE PE TROIȚA DIN FAȚA BISERICII ORTODOXE DIN FRAIDORF.
VA AVEA LOC UN CEREMONIAL MILITAR ȘI RELIGIOS CARE VA ÎNCEPE LA ORA 12.00. EVENIMENTUL VA FI MARCAT PRIN PARTICIPAREA UNOR PERSONALITĂȚI MILITARE ȘI CIVILE, PENSIONARI MILITARI ȘI ENORIAȘI AI PAROHIEI ȘI PRIN SURVOLUL UNOR AVIOANE ȘI ELICOPTERE.

CDOR. rtr. ȘTEFAN LUPEA

 

COMEMORAREA AVIATORILOR DECOLAȚI SPRE „ESCADRILA DIN CER”!

La 15 mai 2014 Asociația Aviatorilor din Timișoara și ARPIA – Filiala Timișoara  îI comemorează pe LOCOTENENT COMANDORUL CRAIU DORIN căzut la datorie la 12 mai 1999 și pe CĂPITANUL  DRĂGAN DAN căzut la datorie la 17 mai 1994. Comemorarea are loc la 20 respectiv 15 ani de la decolarea spre „Escadrila din cer” a celor amintiți  și se desfășoară la locurile unde au avut loc cele două tragice dispariții. Pentru Craiu Dorin , se va desfășura o ceremonie religioasă și depunere de coroane în apropiera  localității CĂPÂLNAȘI din Județul ARAD, iar pentru Dan Drăgan, la fel, un ceremonial religios și depunere de coroane lîngă localitatea DRAGȘINA din județul TIMIȘ. La acest eveniment, participă membrii familiilor celor decedați alături de  foști colegi și prieteni precum și preoții și săteni din cele două localități. Participanții din Timișoara se vor deplasa spre cele două lăcalități cu un autobu pus la dispoziție de Primăria Municipiului Timișoara. Traseul autobuzului va fi: Plecare la ora 9.30 din Timișoara (Punctele cardinal)- Lugoj-Făget -Căpâlnași  și Căpâlnași- Lugoj-Buziaș-Dragșina- Timișoara.

În rândurile care urmează, sunt prezentate câteva date despre cei doi foști colegi.

LOCOTENENT COMANDOR DORIN CRAIU:

S-a născut la 26 iunie 1962 în localitatea  Deta, Jud. Timiş.  După absolvirea Liceului Militar „Mihai Viteazu” de la Alba Iulia, în anul 1981 a susținut examenul de admitere la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Aviaţie ”Aurel Vlaicu”  de la Bobocu, jud Buzău. Pe timpul celor patru ani de studiu a zburat avioanele IAR-823, L-29 și L-39 ZA, pe care a fost brevetat pilot militar în august 1985.  Bănățean de origine, Dorin a fost unul dintre puținii piloți de la Giarmata care s-a putut mândri cu această calitate, între alți zeci de piloți cu obârșie pe toată harta României. Cu toate astea, drumul lui spre poarta unității de la Giarmata a avut câteva praguri, construite artificial din situațiile prin care a trecut aviația militară la sfârșitul anilor optzeci.   A ajuns pentru prima dată în unitatea noastă în 02 noiembrie 1985, venind de la Bobocu, unde zbura pe avionul L-39 pentru completarea celor 100 de ore de zbor pe avionul cu reacție subsonic, înainte de a efectua trecerea pe avionul supersonic. Era repartizat la Regimentul 93 Aviație Vânătoare și urma să efectueze la Bacău trecerea pe avionul supersonic, fiind încă detașat în școală ! De fapt, aceiași situație era și pentru ceilalți șase colegi de promoție care au fost  repartizați la Giarmata. La 15 ianuarie 1986 s-a întors în școală pentru zborul pe avionul L-39, în vreme ce o parte din colegii lui au început la Bacău cursul de trecere pe avionul supersonic.  De la Bobocu a fost detașat la Centrul de Instrucție al Aviației de la Bacău  în octombrie 1986 și a parcurs „Cursul teoretic de cunoaștere a avionului supersonic MIG-21” până la finele anului 1986, iar din primăvara următorului an a început zborul efectiv pe avionul MIG-21. Între timp , în urma unor modificări în structura organizatorică a unității de la Giarmata, Dorin a fost încadrat ca pilot pe avionul MIG-21 la unitatea de la Câmpia Turzii, din județul Cluj. Așa a ajuns un bănățean în inima Ardealului. Fiind căsătorit încă din vara anului 1985 cu o fată din zona lui natală, având deja și o fetiță născută în mai 1987, și-a dorit si s-a zbătut să se întoarcă lângă familie, lucru care până la urmă s-a întâmplat, ajungând din nou la unitatea de la Giarmata în septembrie 1989. A fost un periplu destul de lung, încheiat însă cu succes pentru un tânăr tenace, dornic să-și desăvârșească pregătirea ca pilot de vânătoare în locurile dragi lui. Ajuns între noi, a fost repede îndrăgit, fiind un pilot ambițios, cu calități reale de zburător, un bun sportiv (fotbalist) dar și un foarte bun șahist. Mai dificil a fost cu zborul, în parte și datorită faptului că în 1992 escadrila lui a efectuat trecerea pe avionul MIG-23, astfel că, ajuns la un anumit nivel de pregătire pe avionul MIG-21MF, a trebuit să o ia de la capăt, tocmai în perioada în care s-a redus drastic planul de zbor pentru piloții neoperaționali. Asta a făcut ca orele de zbor planificate să fie reduse, iar sansele de progres pentru clasificare să fie tot mai îndepartate. În anul 1995, odată cu înfințarea Grupului 93 Aviație Vânătoare  Dorin a trecut la altă escadrilă unde a avut șansa să avanseze mai repede în pregătire, obținând titlul de „Pilot militar clasa a doua” pe avioane supersonice și realizând o parte din condițiile necesare dobândirii ”clasei întâia”.  Era un pilot pregătit ziua în toate condițiile meteorologice și noaptea în condiții meteorologice grele la barem ridicat. În luna mai a anului 1999 piloții  Grupului 93 Aviație Vânătoare susțineau examenul bianual de licență pentru certificarea ca piloți militari pentru următorii doi ani de zile. La acest examen, piloții clasificați urmau să execute un exercițiu de examen la interceptarea țintelor aeriene ziua în condiții meteorologice grele, în nori. În ziua de 12 mai 1999, Dorin avea de executat un astfel de examen, așa că s-a pregătit conștiincios, așa cum s-a pregătit și pentru probele teoretice ale examenului de licență. În acea zi limita inferioară a plafonului  norilor în zona de șes a raionului de zbor era undeva pe la înălțimea de 600m, cu perioade de ploaie ușoară, în care vizibilitatea nu scădea sub 4 la 6 kilometri iar grosimea plafonului de nori ajungea până la înălțimea de 6000m, cu straturi alternative de nori stratocumulus și altostratus. Traiectul de zbor avea zona de atac pe direcția Aleșd-Lugoj. Dorin a decolat cu avionul MIG-23 nr. 201, fiind coechipierul altui coleg, care făcea aceiași misiunem, înaintea lui. După ce pilotul-cap de formație a terminat atacul și a degajat de la țintă, Dorin a primit aprobarea să înceapă atacul țintei și a început manevrele pentru apropiere și încadrare a țintei. În acest timp ținta se apropia de Lugoj și zona permisă de atac se reducea drastic, astfel că Dorin a fost foarte preocupat de îndeplinirea misiunii, pierzând din vedere câteva elemente de siguranța zborului și coborând sub înălțimea de siguranță. Ajuns în zona dealurilor Făgetului, unde stratul de nori se confunda cu pâcla ridicată din zona împădurită, nu a sesizat că a coborât periculos de mult sub nivelul admis de zbor, astfel că l-a surprins apropierea de sol, și deși a încercat disperat să readucă avionul în zbor la nivelul inițial, acesta a atins coroanele copacilor apoi s-a izbit de sol și s-a dezintegrat. Pilotul nu a mai apucat să se salveze și și-a pierdut viața în carlinga zdrobită de sol. …

Așa s-a încheiat cariera de pilot militar de vânătoare a unui fiu al Banatului, dăruit pentru veșnicie „Escadrilei din Cer” pentru a-i apăra și pe mai departe, de sus, din văzduh, dealurile și câmpiile și apele și pădurile…

A rămas să-l plângă soția și fiica, au rămas să-l plângă părinții și socrii, l-au plâns colegii și-l plâng prietenii… Nici o moarte a unui aviator nu a fost și nu va fi inutilă, pentru că sângele vărsat pe manșa zburată din palma dreaptă și pe cuva scaunului de catapultare sapă litere de aur în cartea vieții aviatorilor și-n sufletele lor, pentru eternitate.  La 15 ani de la trecerea în neființă, aviatorii de la Giarmata îi prezintă onorul și-l omagiază  păstrându-i vie și veșnică amintirea! DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!

CĂPITAN DRĂGAN DAN 

S-a născut în 4 mai 1958 în localitatea Ploieşti, Jud Prahova. A absolvit Liceul Industrial de Chimie din Ploiești în anul 1978. Fiind dăruit cu aptitudini și talente deosebite, în anii de liceu a activat în cadrul Clubului Sportiv Școlar Ploiești, la scrimă, dar a făcut parte și din colectivul teatrului de amatori din cadrul Casei Sindicatelor din Ploiești. În anul 1980 a devenit elev al Școlii  Militare de Ofițeri de Aviație „Aurel Vlaicu” de la Bobocu. Pe timpul celor patru ani de școală a zburat avioanele IAR-823, L-29 și L-39, dar a constituit și un colectiv artistic format din colegi de-ai lui, cu care a participat la câteva ediții ale festivalului „Cântarea României”,  obținând mai multe premii pentru prestația lor.A absolvit școala militară în vara anului 1984, fiind repartizat la Centrul de Instrucție al Aviației de la Bacău pentru a efectua trecerea pe avionul reactiv supersonic MIG-21. La încheierea programului de trecere, în toamna anului 1985 a fost încadrat ca pilot pe avionul MIG-21C la  Escadrila 31 Aviaţie Cercetre , de la Giarmata – Timisoara, împreuna cu alţi trei colegi de promoţie: Bordaş Valer, Pienescu Dan şi Stoica Gelu. În unitate și-a continuat instrucţia în zbor pe avionul Mig-21 C. A rămas același pasionat de artă, atât grafică, cât și interpretativă. A participat , în cadrul unor grupuri artistice, la scenete, piese de teatru și scheciuri pe scena Casei Armatei de la Giarmata sau din alte locații. De asemena, a executat pavoazarea sălii de pregătire cu hărți și planșe, desenate cu simț artistic, utilizate la pregătirea misiunilor pentru zbor. După decembrie 1989 a participat ca reprezentant al personalului navigant în cadrul CADA, unde a militat pentru păstrarea și perpetuarea onoarei „hainei militare” , și în special a categoriei  de armă reprezentată de aviația militară. De asemenea, împreună cu MM Andrei Ion din cadrul R. 93 Av.V. ,  a executat un amplu proiect de design al noilor uniforme militare și a însemnelor de armă, pe care l-au depus la Comandamentul Aviației Militare, și despre care astăzi nu se mai știe nimic.Pâna în 1994 a parcurs toate etapele specifice de instruire obţinînd titlul de ”Pilot  Militar clasa întâi” pe avioanul supersonic de cercetare. La 17 mai 1994 Escadrila 31 Aviație Cercetare executa misiuni de trageri reale cu PRND în Poligonul Uliuc, aflat la aproximativ 25 km sud est de adrodromul Giarmara. Cpt Dragan Daniel a decolat în misiunea de trageri reale cu PRND și tunul de bord. A executat patru intrări pe direcţia de tragere, ( una de verficare -  “ cu foto” , şi trei cu folosirea muniţiei de bord – “ cu foc”), iar la a cincea intrare pe direcţia de tragere – “de control“ pentru verificarea consumului întregii cantităţi de muniţie, -  și după redresare, pe timpul virajului în urcare, la înălţimea de 250 – 300m, avionul a avut o evoluţie  bruscă cu variaţii mari ale unghiului  de atac şi ale suprasarcinii ceea ce adus, probabil,  la pierdera cunoştinţei pilotului, avionul percutând solul în apropierea localităţii Dragşina, Cpt Dragan Daniel  pierzându-şi  viaţa în catastrofă. Era casătorit din anul 1983 cu Eugenia şi avea un baiat, Andrei născut la 14 ianuarie 1985.  A fost înmormântat cu onoruri miltare în localitatea natală Ploieşti. Întreg efectivul militar al unităților de la Giarmata a resimțit pierderea  și a regretat trecerea în neființă a celui care a fost PILOTUL DAN DRĂGAN! Era cunoscut în unitate, era recunoscut în Colonia Aviatorilor și în orașul Timișoara -datorită aparițiilor sale pe scena de la Casa Armatei din oraș și de la Blocurile Aeroport  – și  vestea că Dan a plecat la ceruri atât de timpuriu I-a îndurerat  pe toți cei care l-au cunoscut. A rămas în inimile și în sufletul aviatorilor și a tuturor celor care l-au cunoscut!  La 20 de ani de la trecerea în neființă, aviatorii de la Giarmata îi prezintă onorul și-l omagiază, păstrându-i vie și veșnică amintirea!  DUMNEZEU  SĂ-L ODIHNEASCA.

Cdor.Rtr. Ștefan Lupea

 

ANUNT

Joi, 06.03.2014, va avea loc a doua şedinţă a  Adunarii Generale a Asociaţiei Aviatorilor din Timişoara, pentru dare de seamă şi alegeri, care va avea loc la ora 17.00, la Cercul Militar Timişoara.

ANUNŢ UMANITAR

Membrii asociaţiei, colegii care au lucrat în unităţile militare de aviaţie şi nu numai, sunt rugaţi  să o ajute pe Teodora Chiorean, fiica MM Chiorean Viorel, pentru tratamentul medical împotriva unei afectiuni de cancer,  virând în limita posibilităţilor un sprijin financiar în conturile:

RO32INGB0000999901463192 pentru LEI şi

RO02INGB0000999903201487 pentru EURO

Vă mulţumim pentru înţelegere.

ANUNŢ IMPORTANT

În data de 27februarie 2014, orele 17.00, la Cercul Militar Timişoara va avea loc ADUNAREA GENERALĂ a Asociaţiei Aviatorilor din Timişoara (ARPIA filiala Timişoara) in cadru căreia va avea loc şi ALEGERI a membrilor în cadrul organelor de conducere şi control.

Cei care doresc să candideze pentru funcţiile de PREŞEDINTE al asociaţiei, PREŞEDINTE al comisiei de cenzori, SECRETAR al asociaţiiei şi/sau MEMBRU în cadrul consiliului director şi al comisiei de cenzori, sunt rugaţi ca până la data 12 februarie 2014 să se inscrie la actuala conducere a asociaţiei, pentru întocmirea buletinelor de vot.

Informaţii suplimentare la telefon 0723 598256

SARBATURI FERICITE

Cu ocazia sărbătorilor de sfârşit de an, conducerea A.R.P.I.A. filiala Timişoara urează multă sănătate şi fericire tuturor membrilor asociaţiei, familiilor acestora şi celor care iubesc aviaţia.    LA MULTI ANI !